Obturaţia – etapa finală a tratamentului de canal

Obturaţia de canal reprezintă acea etapă a tratamentului de canal radicular (endodontic) în care acesta este obturat cu gutapercă şi alte materiale care sigilează în întregime structura, prevenind astfel microfugarea și reinfectarea sa. Succesul tratamentului de canal  depinde de aceasta etapă finală, de obturare.

Obturaţia se realizează prin plasarea în canal a gutapercii şi a etanşanţilor

De-a lungul timpului, gutaperca şi etanșanţii au devenit abordarea standard pentru obturarea canalelor radiculare. Etanșanţii sunt necesari pentru a sigila materialul de bază, gutaperca, și pentru a preveni microfugarea (pătrunderea de fluide şi resturi variate) şi reinfectarea. Sigilarea perfectă de către gutapercă a canalelor radiculare nu se poate realiza în absenţa etanşan-tului.

Gutaperca este materialul cel mai frecvent utilizat pentru obturare, deoarece poate fi plasată relativ uşor şi, de asemenea, poate fi îndepărtată relativ ușor dacă dintele necesită retratare.

Calitatea obturaţiei canalului radicular poate fi verificată în radiografii, iar o calitate slabă a obturației poate crește riscul unei reapariții a infecţiei și a eșecului tratamentului.

Deşi materialul de obturaţie a suscitat la începuturi controverse în domeniul endodonţiei, astăzi decizia de folosire în cabinet pentru obturaţia de canal a gutapercii este aproape unanimă în rândul medicilor stoamatologi.

Ea este folosită ca material principal de umplere în terapia canalului radicular. În trecut s-au utilizat vârfuri de argint pentru pătrunderea în canalele înguste şi extrem de curbate şi, chiar şi astăzi, unii medici folosesc materiale alternative, precum GuttaCore, Thermafil şi chiar răşini compozite, pentru obturarea dinţilor.

Materialul de obturare trebuie să fie bun dar şi convenabil ca preţ

Există studii care arată că materiale precum Resilon (introdus în anul 2004) sau alte materiale pe bază de răşini compozite pot mai bine preveni microfugarea şi infectarea în comparaţie cu gutaperca.

De asemenea, ele arată că rădăcinile obturate cu răşină compozită asigură canalului radicular o rezistenţă mărită la rupere.

De menţionat că proprietățile de manipulare ale rășinii compozite și ale gutapercăi sunt similare, iar utilizarea pentru obturarea canalelor a unor materiale precum MTA sau cimenturi pot face ca procedura curentă, de cabinet, să devină extrem de costisitoare prin utilizarea lor.

Introdusă în canalul radicular, gutaperca este uşor de manipulat, este radioopacă, uşor de văzut pe radiografii şi poate cu fi cu uşurinţă îndepărtată şi înlocuită din canal atunci când acest lucru se impune în cazul unui retratament.

Pe aceste calităţi se bazează succesul acestui material de obturaţie. Însă ea trebuie să fie proaspătă – atunci proprietăţile ei sunt bune; o gutapercă îmbătrânită este, în general, fragilă.

Gutaperca este introdusă şi modelată în canalul radicular

Obturaţia de canal radicular se realizează prin introducerea în canalul radicular a gutapercii, care este un izomer de cauciuc natural, cu formula 1, 4-poliizopren. La început (sfârşitul anilor 1800) a fost folosit ca material de restaurare temporară şi apoi, pentru obturaţii de canal.

Proprietățile fizice semi-plastice ale gutapercăi îi permit să fie modelată şi remodelată, în sistemul canalului radicular, prin forțe de condensare.

Materialul de obturaţie poate fi uşor îndepărtat la nevoie

Gutaperca poate fi înmuiată de instrumente încălzite și substanțe chimice precum cloroformul și eucaliptolul. Acest lucru face ca gutaperca să fie ușor de îndepărtat din canalul rădăcinii dentare dacă este necesară o retratare.

Un avantaj al gutapercăi este că acest material este inert față de țesuturile periapicale în cazul în care trebuie să fie extrudat de pe vârful rădăcinii

De ce este necesară calitatea bună a obturaţiei?

Calitatea obturării canalului radicular cu gutapercă este importantă; dacă un canal radicular este slab obturat, acesta se poate confrunta cu leziuni periapicale greu de vindecat în până la 65% din tratamente, iar 60% din eșecurile tratamentului endodontic sunt cauzate de obturarea incompletă a canalului radicular. Diferența dintre un canal radicular bine obturat și unul slab obturat este de natură a genera consecinţe foarte neplăcute.

• Mulți oameni trebuie să fie supuși terapiei canalului radicular din cauza morții nervului, care se află în porțiunea neosoasă din interiorul dintelui. Dintele este gol când erupe și conține țesut nervos, vase de sânge și celule care depun calciu în interiorul camerei pulpare și în extensia camerei pulpare, situiată de-a lungul rădăcinilor.

• Un dinte poate muri din mai multe motive. Una dintre ele este degradarea profundă, aceasta este cauza potențială cea mai gravă, deoarece poate duce la infecții și necesită tratament imediat, combinat cu antibiotice, pentru a combate infecția.

• Un dinte care este supus unei lovituri puternice poate muri nu în urma traumatismului în sine, căci nu este infectat, dar organul va trimite, în urma loviturii, celule albe din sânge pentru a scăpa dintele de țesutul mort sau aflat pe moarte. Capătul rădăcinii va începe a sângera, provocând un abces dureros. De obicei, acest caz nu necesită antibiotice, deoarece nu există o afectare bacteriană.

Obturaţiile adânci pot duce, în unele cazuri, la devitalizarea dintelui

În multe cazuri, obturaţiile adânci pot provoca o calcificare a camerei pulpare. Acest lucru poate duce la o constricție a vaselor de sânge din dinte, ducând la pierderea vitalității țesuturilor moi din dinte. Aceasta duce din nou la o creștere a globulelor albe din sânge la nivelul extremităţilor canalului radicular.

Aceste celule albe din sânge au rolul de a elimia țesutul mort. Atunci când un pacient prezintă un dinte dureros, dentistul trebuie să se asigure că situaţia dentară actuală beneficiază de un diagnostic adecvat.

Sensibilitatea dentară – un indiciu al tipului de tratament

Un dinte dureros poate să nu însemne întotdeauna necesitatea aplicării unui tratament pe canalul radicular. Unii dinți sunt sensibili la frig din cauza retragerii gingiei, care expune rădăcinile dinților. De multe ori, o desensibilizare a zonelor rădăcinii va rezolva problemele. Dacă un dinte începe cu o sensibilitate la frig, atunci progresează către durere severă când se aplică căldură pe el; în acest caz avem de-a face cu necesitatea intervenţiei unui tratament de canal radicular.

Dar tratamentul nu poate începe decăt după efectuarea radiografiilor necesare. O radiografie va arăta de obicei o zonă întunecată în jurul structurii rădăcinii unui dinte, ceea ce necesită tratament de canal radicular. Pacientului i se administrează un anestezic local puternic (denumit şi “îngheţ”), iar apoi tratamentul poate continua.

Un baraj (folie) de cauciuc (izolarea aseptică a câmpului de lucru endodontic) este folosit pentru a împiedica pătrunderea salivei în dinte și a contactului cu lucruri străine, precum posibilul contact cu instrumentele dentare ce pot ajunge în zonă.

Obturaţia definitivează tratamentul de canal dentar

După lărgirea şi curăţarea perfectă a canalelor, uscarea lor, aplicarea medicamentelor de canal, se trece la etapa finală, de obturare a canalului radicular dentar cu gutapercă şi materiale de etanşare, pentru sigilarea şi închiderea definitivă a canalului dentar.